Informaţii medicale utile

 

 

INIMA ȘI AFECȚIUNILE ACESTEIA

Inima este un mușchi cavitar, care, prin contracția atriilor și ventriculelor, pompează în mod ritmic sângele în vase. Inima are dimensiuni de aproximativ 15 cm longitudinal, un diametru de 11 – 12 cm tranversal și o greutate cuprinsă între 275 şi 300 grame.

Datele furnizate de cercetătorii de la Karolinska-Institute din Stockholm atestă faptul că inima se regenerează până la 50%, pe parcursul vieții. La vârsta de 25 de ani, inima se regenerează în proporție de aproximativ 1% ajungând ca la 75 de ani să aibă un ritm de regenerare de 0,45%.

Bolile de inimă sunt clasificate în 3 mari categorii, după Ch. K. Friedberg:

  • Tulburări de ritm cardiac: de excitație și de conducere;
  • Boli ale arterelor coronare și cardiopatii prin arteroscleroză coronariană: angina pectorală, ocluzia acută a coronarilor și infarctul de miocard;
  • Boli ale structurilor cardiace: pericarditele, miocarditele, endocarditele și bolile de endocard, patologia valve mitrale, aortice și tricuspidiene;

Ca forme etiologice, se întâlnesc:

  • Cardiopatii congenitale
  • Reumatismul articular acut
  • Endocarditele bacteriene
  • Sifilis cardio – aortic
  • Emboliile pulmonare și cordul pulmonar acut
  • Cordul pulmonar cronic
  • Patologie traumatică
  • Afecțiune cardică în anemie
  • Patologie traumatică
  • Tumorile cardiace
  • Manifestările funcționale atribuite cardului (nevroza cardiacă)

Simptomele sunt de 3 feluri: cardiace, extracardiace și de ordin general. Din categoria simptomelor cardiace fac parte dispneea și palpitațiile. Simptomele cardiace includ tusea, sughițul, epistaxisul, simptomele digestive (hemoragia digestivă) și simptomele neuropsihice (cefalee, amețeală, tulburări de mobilitate și audiovizuale). Din categoria simptomelor de ordin general, fac parte transpirațiile și febra.

Factorii de risc ai afecţiunilor inimii sunt:

  • Hipertensiunea
  • Hipercolesterolemia
  • Hiperglicemia
  • Hiperuricemie
  • Obezitatea
  • Sedentarismul
  • Fumatul
  • Consumul redus de fructe şi legume
Hipertensiunea şi monitorizarea eficientă a acesteia

Afecţiunile cardiovasculare reprezintă una din principalele cauze ale decesului. Conform datelor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății (www.who.int), în anul 2004, peste 17 milioane de persoane au murit din cauza afecţiunilor cardiovasculare, reprezentând 29% din decesele înregistrate la nivel mondial. Se estimează că, până în anul 2030, aproximativ 23.6 milioane de persoane vor deceda din cauza acestor afecţiuni.

Factorii favorizanți ai hipertensiunii sunt:

  • consumul ridicat de tutun şi alcool
  • lipsa exerciţiilor fizice
  • obezitatea
  • dislipidimia
  • stresul

Netratată, hipertensiunea poate provoca afecţiuni grave la nivelul inimii şi al rinichilor. Reprezintă principalul factor al producerii de accidente vasculare și atacuri de cord.

Simptomele hipertensiunii nu sunt uşor de depistat. în acest sens, specialiștii recomandă atât un control amănunţit cât şi o monitorizare permanentă a presiunii arteriale, la domiciliu.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi Societăţii Internaţionale de Hipertensiune, tensiunea se clasifică astfel:

  • Tensiunea optimă: tensiunea sistolică 120 mmHg și cea diastolică de 80 mmHg;
  • Hipertensiune uşoară: tensiunea sistolică cuprinsă între 140 şi 159 mmHg, tensiunea diastolică cuprinsă între 90 şi 99 mmHg;
  • Hipertensiune moderată: tensiunea sistolică cuprinsă între 160 şi 179 mmHg, tensiunea diastolică cuprinsă între 100 şi 109 mmHg;
  • Hipertensiune severă: tensiunea sistolică ≥ 180 mmHg şi tensiunea diastolică ≥110 mmHg;

Pentru reducerea presiunii arteriale, specialiștii recomandă a se urma o dietă bazată pe fructe și legume proaspete, carofi, orez, alături de un consum scăzut de sare și grăsimi.

Scurt istoric:

  • La mijlocul anilor 1880, oamenii de știință Ludwig și Waller au pus bazele procesului de înregistrare a activității electrice a inimii de la suprafața tegumentelor;
  • în anul 1901 Dr. Willem Einthoven a inventat ElectroKardioGram-ul, instrument pentru înregistrarea activității electrice anormale a inimii și compararea acesteia cu normalul;
  • în anul 2005 compania japoneză OMRON a lansat pe piață electrocardiograful ECG HeartScan HCG – 801, portabil și fără fire.
RESPIRAȚIA: IMPORTANȚA UNEI RESPIRAȚII SĂNĂTOASE

Pentru mulți dintre noi, procesul de a respira normal a devenit unul automat, pe care nici nu îl mai conștientizăm. De fiecare dată când respirăm, o cantitate de oxigen proaspăt pătrunde adânc în plămâni, de unde ajunge în fluxul sanguin. Acesta îl transportă la nivelul celulelor din organism, permiţând acestora să ardă nutrienții esențiali.

Ce se întâmplă în timpul respiraţiei?

Procesele de inspir și de expir au loc de cel puțin 20.000 ori pe durata unei zile. Atunci când inspirăm, pieptul se ridică și diafragma se extinde, creând un vid parţial în piept, ce are proprietatea de a atrage aerul inhalat în căile respiratorii superioare şi inferioare. în timpul fazei de expir, plămânii și pieptul revin la poziţia iniţială iar aerul expirat este eliminat din organism prin intermediul căilor respiratorii. Respiraţia este corelată în mod permanent, de centrul respirator al creierului, cu starea metabolică curentă – de exemplu, odihnă fizică sau activitate.

AFECŢIUNILE RESPIRATORII

Printre cele mai frecvent întâlnite afecţiuni respiratorii se numără astmul, bolile pulmonare obstructive cronice (bronşite cronice, emfizem pulmonar), alergiile respiratorii şi hipertensiunea pulmonară.

  • în timpul bronșitei, membrana mucoasă bronșică este inflamată. în cazul în care inflamația persistă pentru o lungă perioadă de timp, aceasta este considerată a fi bronșită cronică. Tusea constantă, tulburările de respiraţie și excesul de mucus sunt simptome tipice.
  • astmul se manifestă prin lipse frecvente de aer şi o respiraţie şuierătoare. Ca şi în cazul bronșitei cronice, bronhiile sunt inflamate şi obstrucţionate cu flegmă. Căile respiratorii, de asemenea, răspund la anumiți stimuli cu spasme musculare, adesea cauzate de alergeni precum polenul sau praful, dar și de poluarea mediului şi nivelul stresului.
  • emfizemul pulmonar (distensia permanentă al sacilor mici de aer) se caracterizează prin spargerea acestor saci de aer.

Sute de milioane de persoane prezintă afecţiuni ale aparatului respirator. Conform cercetărilor efectuate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (www.who.int), în anul 2004, 235 milioane de oameni aveau astm (astmul este cea mai comună boală cronică a sistemului respirator întâlnită în rândul copiilor), 64 milioane de persoane sufereau de boli pulmonare obstructive cronice din care 3 milioane au decedat, în timp ce alte milioane de persoane prezentau diferite forme de afecţiuni respiratorii. Se estimează că, până în anul 2030, bolile pulmonare obstructive cronice vor fi a treia cauza a decesului, la nivel mondial.

Principalele cauze ale apariţiei bolilor respiratorii sunt cele de natură genetică, fumatul şi poluarea atmosferică.

TERAPIA RESPIRATORIE

Metodele actuale de tratament al tulburărilor respiratorii cronice includ inhalarea medicamentului sub formă de particule fine de aerosoli, cu ajutorul nebulizatoarelor.

Principalele tipuri de nebulizatoare sunt cele convenţionale, cu compresor, ce oferă de mult timp tratamente eficiente și nebulizatoarele cu ultrasunete, care transformă medicamentul în particule foarte fine de aerosoli folosind ultrasunete, ce au capacitatea de a penetra profund și rapid plămânii.

Cele mai noi modele de nebulizatoare de la OMRON sunt cele cu dimensiuni foarte mici, așa numitele nebulizatoare de buzunar, ce oferă un tratament extrem de confortabil și ușor de realizat. Acestea nu utilizează CFC (clorofluorocarbon) ca vector de transport al medicamentului nebulizat, contribuind astfel la protecția mediului înconjurător.

SINDROMUL METABOLIC, INAMICUL SILENŢIOS

De-a lungul timpului, conceptul de sindrom metabolic a reprezentat deseori principalul subiect al dezbaterilor reprezentanţilor domeniului medical. în urma acestora, s-a ajuns la concluzia conform căreia sindromul metabolic este o boală de tip multifactorial, ce are la bază o serie de afecţiuni. Astfel, pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu acest sindrom, trebuie să prezinte cel puţin 3 din următoarele simptome:

  • valoare crescută a tensiunii arteriale (>130/85 mmHg)
  • nivel scăzut de colesterol HDL (<1.04 mmol/l la bărbaţi şi <1,29 mmol/l la femei)
  • valori plasmatice ridicate ale glicemiei (>6,1 mmol/l)
  • nivel ridicat de trigliceride (>1,69 mmol/l)
  • obezitate abdominală: circumferinţă abdominală la femei > 88cm şi la bărbaţi >102 cm

Sindromul metabolic poate fi întâlnit sub diverse denumiri, precum: sindromul X, sindromul hipertensiunii sau al rezistenţei la insulină.

Sindromul metabolic se află în strânsă corelaţie cu stilul de viaţă. în vederea reducerii riscului apariţiei sindromului metabolic, fiecare dintre noi trebuie să-şi identifice propriul stil de viaţă, care să combine, într-un mod echilibrat, dieta corespunzătoare şi exerciţiile fizice.

Se recomandă consumul de fibre alimentare şi lichide, cu accent pe evitarea pe cât posibil a grăsimilor, sării, zahărului, alcoolului, tutunului şi a cafelei. Este importantă gestionarea unui program bine stabilit în ceea ce priveşte ora meselor, a odihnei cât şi a exerciţiilor fizice!

Importantă este şi părerea avizată a medicului specialist, care deţine cunoştinţele necesare pentru prescrierea tratamentului adecvat fiecărui pacient.

Sindromul metabolic se întâlneşte la toate categoriile de vârstă, în special la persoanele trecute de prima tinereţe (22-39%). Acesta determină o serie de consecinţe grave pentru pacient şi, netratat la momentul potrivit, sindromul metabolic generează predispoziţie pentru bolile de inimă, diabet şi diferite forme de cancer.

Kilogramele în plus şi consecinţele acestora

Excesul de greutate şi obezitatea reprezintă al 5-lea factor de risc pentru deces, la nivel mondial. Cel puţin 2,8 milioane dintre adulţi mor anual din cauza acestora. Persoanele supraponderale şi obeze prezintă grave afecţiuni la nivelul întregului organism, având predispoziţie accentuată la diabet, cancer şi probleme cardiovasculare.

Conform datelor furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (www.who.int), în anul 2008, 1,5 miliarde dintre adulţi cu vârste peste 20 ani erau supraponderali, din care aproximativ 200 milioane de bărbaţi şi 300 milioane de femei se încadrau în categoria obezi. în anul 2010, 43 milioane de copii cu vârste sub 5 ani erau supraponderali.

Principalele cauze ale excesului de greutate și obezității sunt dieta nesănătoasă, cu consum ridicat de alimente bogate în grăsimi, sare şi zahăr şi deficienţe de vitamine şi minerale şi sedentarismul. Inactivitatea fizică este al 4-lea factor de risc mondial pentru deces şi principala cauză pentru aproximativ 21-25% din cazurile de cancer la sân şi colon, 27% pentru cazurile de diabet şi 30% pentru cazurile de cardiopatie ischemică.

Indicele Masei Corporale (IMC) este raportul între greutatea unei persoane (în kilograme) şi valoarea la pătrat a înălţimii acesteia (în metri). IMC se calculează la fel atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi, indiferent vârstă. Persoanele cu IMC≥25 dar <30 se încadrează în categoria superponderalilor iar cele cu IMC > 30 sunt declarate a fi obeze.

Scurt istoric

  • sec. XVII – XIX: cântarul tradiţional, cu ac indicator;
  • mai târziu, apare cântarul electronic, cu indicator digital;
  • 1995: primul aparat OMRON pentru determinarea compoziţiei corporale la domiciliu;
  • 2003: OMRON a creat aparatul pentru determinarea compoziţiei corporale cu scală Karada (model HBF 352), ce afişează suplimentar cantitatea de grăsimi viscerale.
COLESTEROLUL ȘI EFECTELE ADVERSE ALE ACESTUIA

Colesterolul este o fracțiune lipidică ce se formează la nivelul ficatului și ajută la protecţia nervilor şi la producerea hormonilor, în vederea unei bune funcționări a organismului (este prezent în produsele animaliere – lactate, ouă, carne).

Valoarea optimă a colesterolului este ≤200 mg/dL. Ca tipuri de colesterol sunt: HDL (lipoproteine cu densitate crescută), cu efecte pozitive şi LDL (lipoproteine cu densitate scăzută), cu efecte negative. HDL ridicat ajută la procesul de transport a cantităţii de LDL din sânge înapoi la ficat, pentru a fi eliminat din organism, în timp ce, o valoare ridicată a LDL determină hipertensiune, risc accentuat de atac cerebral şi afecţiuni ale rinichilor.

Conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății (www.who.int), o treime din bolnavii de cardiopatie ischemică din întreaga lume prezintă valori ridicate ale colesterolului. în anul 2008, aproximativ 39% din persoanele cu vârste peste 25 ani aveau valori ridicate ale colesterolului.

Principalele cauze ale colesterolului ridicat sunt:

  • consumul accentuat de grăsimi (ex. prăjituri, biscuiţi, unt)
  • excesul de greutate şi obezitatea
  • sedentarismul

Colesterolul este cauza principală a 4 milioane din decesele premature, înregistrate anual.

În vederea reducerii colesterolului, specialiștii recomandă un consum ridicat de legume, fructe, apă, preparate din peşte (ex. ton, hering) şi alimente bogate în fibre cât și renunțarea la fumat.

ZAHĂRUL DIN SÂNGE ŞI CONSECINŢELE NEFASTE ALE ACESTUIA

Glicemia reprezintă cantitatea de glucoză din sânge. Valorile normale ale acesteia sunt cuprinse între 70-119 mg/dL. O glicemie sub valoarea de 69 mg/dL determină o stare de hipoglicemie iar atunci când în sânge este identificată o concentraţie ridicată de glucoză se instalează hiperglicemia – principala manifestare a diabetului.

Diabetul este o boală cronică ce apare în următoarele situaţii:

  • atunci când pancreasul nu produce o cantitate suficientă de insulină (diabet tip 1)
  • în cazul în care organismul nu poate folosi eficient insulina produsă (diabet tip 2)

Conform datelor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății (www.who.int), 346 milioane de persoane din întreaga lume suferă de diabet. Anual, diabetul provoacă 5% din decesele înregistrate la nivel global iar previziunile sunt sumbre: numărul deceselor provocate de diabet va creşte cu peste 50% în următorii 10 ani, în cazul în care nu se vor implementa măsurile necesare.

Diabetul cauzează multiple afecţiuni grave la nivelul inimii, al vaselor de sânge, ochilor, rinichilor şi al sistemului nervos.

Estimările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (www.who.int) arată că 2% din persoanele ce suferă de diabet de peste 15 ani, orbesc iar 10-20% din diabetici mor din cauza afecţiunilor de rinichi.

Diabeticii prezintă risc de deces cel puţin dublu faţă de persoanele sănătoase.

Scurt istoric al glucometrelor

  • 1970: Ames Reflectance, primul dispozitiv pentru determinarea glucozei din sânge;
  • 1981: apar primele glucometre pentru uz la domiciliu;
  • 2001: apare primul model de glucometru TaiDoc.
IGIENA ORALĂ

O igienă orală adecvată este extrem de importantă deoarece ajută la prevenirea afecțiunilor înregistrate la nivelul gurii şi a cavității bucale: dureri faciale cronice, placă bacteriană, carii, pierderea dinților, cancerul oral etc.

Factorii de risc ai afecțiunilor cavității bucale fac parte din categoria celor care determină, prin infecții de focar, afecțiunile cardiovasculare, cancerul, diabetul și bolile respiratorii – cele mai grave 4 boli cronice la nivel mondial. Pe lângă aceștia, sunt incluse și:

  • dieta nesănătoasă
  • fumatul
  • consumul excesiv de alcool
  • igiena orală deficitară

Conform datelor furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (www.who.int), peste 60% dintre şcolari au carii dentare iar 5-20% din adulţii din categoria mijlocie de vârstă suferă de boli parodontale severe, ce pot cauza pierderea dinţilor. De asemenea, prezența cancerului oral variază între 1 și 10 cazuri, la o medie de 100.000 locuitori.

Pentru reducerea afecțiunilor orale, specialiștii recomandă un consum scăzut de zahăr și bogat în legume și fructe și periajul regulat, de cel puțin 2 ori pe zi, timp de 3 minute. Periuța clasică trebuie înlocuită o dată la 3 luni iar capetele de periaj a periușei sonice trebuie schimbate periodic, la 3-6 luni, pentru a nu fi contaminate cu bacterii.

Scurt istoric

  • sec. XVII: periuţa cu mâner din os si peri din par de porc;
  • 1938: periuţa cu peri din nylon;
  • 1961: prima periuţă electrică cu acumulatori;
  • 1987: prima periuţă de dinţi cu mişcare rotativă;
  • 2010: periuţa electrică cu vibraţii sonice OMRON
TEMPERATURA RIDICATĂ A CORPULUI: FEBRA

Valoarea optimă a temperaturii corpului susţine buna funcţionare a întregului organism. Deoarece temperatura corpului variază de la individ la individ, în funcţie de vârstă, nu se poate stabili o valoare standard a acesteia – temperatura optimă se situează în jurul valorii de 37 ˚C (98,6 ˚F).

Temperatura corpului este influenţată de:

  • activităţi obişnuite, cum ar fi mâncatul, plânsul, efectuarea unui duş şi a exerciţiilor fizice;
  • de momentul zilei: dimineaţa, temperatura are cea mai scăzută valoare, în timp ce, după amiaza aceasta este cea mai ridicată;
  • temperatura mediului înconjurător;

Există 3 zone uzuale de măsurare a temperaturii: zona rectală, orală şi axilară. La nivel rectal, o temperatură normală se încadrează în intervalul 36.2 ˚C – 37.7 ˚C. în ceea ce priveşte zona orală, temperatura se poate măsura în zona bucală, pe obraz şi sub limbă, și prezintă o diferenţă faţă de măsurarea rectală de 0,3 – 0,8 ˚C, iar temperatura determinată la nivel axilar este mai mică cu 0,5 – 1,5 ˚C faţă de rectal.

Febra apare ca reacţie de apărare a organismului: atunci când acesta este invadat de agenți patogeni, sistemul imun se activează, febra ridicată prevenind creşterea numărului acestor agenţi.

Specialiştii recomandă a se măsura constant temperatura corpului, ca metodă de prevenire: o serie de boli sunt însoţite de modificări vizibile ale acesteia.

Scurt istoric

  • 1593: Galileo Galilei a inventat primul termometru;
  • 1724: fizicianul Daniel Fahrenheit a creat primul termometru cu mercur şi tub capilar închis;
  • 1742: Anders Celsius a propus scara Celsius iar 2 ani mai târziu, botanistul Carl Linné a dat forma actuală a acesteia;
  • 1972: primul termometru electronic OMRON de uz profesional (model MC 320);
  • 1980: primul termometru electronic OMRON pentru uz la domiciliu (model MC 20);
  • 1992: OMRON crează primul termometru de ureche (model MC 500).
DURERILE MUSCULARE

Durerile musculare, acute și cronice, afectează constant diferite zone ale corpului, întâlnite la nivelul capului, gâtului, umerilor, braţelor, coloanei vertebrale, șoldului, genunchiului sau gleznei.

Durerile musculare pot fi împărțite astfel:

  • Dureri neuromusculare
  • Dureri musculo-scheletice

Principalele cauze ale apariției acestora sunt:

  • Suprasolicitarea unui mușchi sau a unei categorii de mușchi
  • Accidentări sau traumatisme
  • Diferite boli sau afecțiuni
  • Medicamentația
  • Răspuns al unui vaccin

Specialiștii recomandă pentru reducerea și eliminarea durerilor musculare folosirea aparatelor pentru electrostimulare transcutanată. Aparatele pentru electrostimulare transcutanată se pot aplica atât la intensitate scăzută (1-2 mA) și frecvență ridicată (50 Hz și 100 Hz) cât și la intensitate mare (15-20 mA) și frecvență scăzută (1-5 Hz).

Avantajele utilizării aparatelor pentru electrostimulare transcutanată constau în:

  • tratarea eficientă a durerii
  • training asistat al mușchilor afectați în urma activităților fizice
  • stare generală de relaxare

Scurt istoric

  • sec. 19: Electreat, dispozitiv neportabil, cu control limitat asupra stimulilor;
  • 1974: primul dispozitiv modern pentru electrostimulare transcutanată;
  • în prezent: TENS OMRON, eficiente, portabile și ușor de folosit.
Obezitatea - o greutate ce poate fi depășită

Riscuri cardiovasculare, diabet, hipertensiune, dislipidemie, procese inflamatorii și trombotice, cancer și, uneori, chiar deces! Acestea sunt efectele directe și indirecte ale obezității.

În prezent, obezitatea este una din problemele de sănătate publică ale secolului, afectând 1,5 miliarde de adulți din întreaga lume și, mai grav, 43 de milioane de copii (OMS). Din 1980 până în prezent, rata de apariție a obezității s-a dublat în întreaga lume și are în continuare o incidență în creștere.

Odată asociată cu un nivel de trai dezvoltat, obezitatea este acum prevalentă și în cazul persoanelor cu venituri scăzute sau medii, reprezentând al 5-lea factor de risc pentru deces. Printre multiplele cauze ale obezității, sedentarismul, lipsa activității fizice și dezechilibrul dintre aportul de calorii și consumul acestora, sunt cele mai importante.

Obezitatea este o stare patologică caracterizată de o prezență în exces a grăsimii corporale. Un aspect important este grăsimea viscerală, factor de risc independent pentru bolile cardiovasculare. De fapt, conceptul descrie starea de „obezitate cu greutate normală”, excesul de țesut adipos pe organele interne.

Cea mai des întâlnită clasificare a obezității este prin indicele de masă corporală sau indexul Quetelet (IMC), adică raportul între greutate (kg) și pătratul înălțimii (m). Astfel, indicele de masă corporală poate lua următoarele valori :

  • sub 18.5 kg/m2 (subponderal),
  • 18.5 – 24.9 kg/m2 (normoponderal),
  • 25 – 29,9 kg/m2 (stadiul pre-obez),
  • 30.0 – 34.9 kg/m2 (obez clasa I),
  • 35.0 – 39.9 kg/ m2 (obez clasa II),
  • peste 40.0 kg/m2 (obezitate morbidă).

Există o relație strânsă între obezitate și morbiditate, probleme cardiovasculare și creșterea riscului de deces cardiac.

Riscul de boală coronariană arterială crește progresiv odată cu IMC-ul.

 

Prevenirea și terapia obezității pornește de la monitorizarea IMC-ului. Persoanele care doresc să își monitorizeze greutatea și IMC-ul au la dispoziție, în prezent, aparate performante pentru uz personal. Măsurarea greutății a evoluat de la cântarul tradițional, cu ac indicator, la cântarul electronic cu indicator digital. în 1995, OMRON a creat aparatul pentru determinarea compoziției corporale la domiciliu iar în 2003 a revoluționat piața cu aparatul HBF 352 pentru determinarea compoziției corporale cu scala Karada, aparat ce afișează cantitatea grasimii viscerale.

Diabetul - o boală incurabilă dar tratabilă

Pentru a ţine diabetul zaharat sub control şi pentru a-i preveni complicaţiile cronice, pacienţii diabetici ar trebui să îşi măsoare glicemia. Ei pot trăi sănătos şi dacă îşi menţin glicemia la nivele cât mai normale. Monitorizarea se poate face chiar acasă, prin intermediul glucometrelor pentru uz la domiciliu.

Diabetul zaharat, cea mai frecventă boală endocrină, este caracterizat prin valori crescute ale glucozei în sânge; netratat, are consecinţe nefaste asupra organismului. Diabetul zaharat provoacă 5% din decesele înregistrate la nivel global. Conform datelor furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, dintre persoanele diagnosticate cu diabet zaharat de peste 15 ani, 2% îşi pierd vederea iar 20% mor datorită complicaţiilor renale.

Simptomele clasice ale diabetului sunt setea exagerată, urinare în exces şi apetit crescut. Obezitatea nu este o condiţie obligatorie a bolii.

Diabeticii prezintă un risc de deces dublu faţă de persoanele sănătoase, comparabil cu cel al pacienţilor cu infarct miocardic în antecedente.

Sunt cunoscute în prezent două forme majore de diabet:

  • DZ tip 1, afecţiune ce apare la copii şi adulţi tineri prin distrucţia celulelor pancreatice producătoare de insulină (de cauză imună) având ca tratament insulina ;
  • DZ tip 2, care apare la persoanele mai în vârstă, caracterizat prin insulinorezistenţa ţesuturilor şi hiperinsulinemie, datorat, de obicei, unui stil nesănătos de viaţă. Tratamentul implică dietă, antidiabetice orale şi, tardiv, cu insulină.

Diagnosticarea diabetului implică măsurători repetate ale glicemiei, testul de toleranţă orală la glucoză, măsurarea hemoglobinei glicozilate sangvine.

Datorită faptului că glicemia în diabet este influenţată de numeroşi factori (stresul, exerciţiile fizice, dietă), nivelul ei variază în decursul unei zile. De aceea, specialiştii recomandă pacienţilor diabetici să-şi testeze cât mai des glicemia.

Un glucometru performant pentru uz la domiciliu este indispensabil oricărui diabetic. Măsurarea glicemiei se poate face în confortul căminului pacientului.

Dislipedimiile sau perturbările metabolismului lipoproteinei

Dislipidemiile apar când metabolismul lipoproteinelor este perturbat, când apar fracţiuni lipidice sanguine (fiind vorba de producţii crescute sau un deficit). Ele nu duc la apariţia unor manifestări clinice dar reprezintă un factor de risc pentru afecţiuni cardiovasculare aterosclerotice.

Există mai multe metode de diagnosticare a dislipidemiilor, dar dintre toate aceste analize, cea mai importantă este LDL-colesterolul, denumită şi „colesterolul rău”.

Dislipidemiile pot avea cauze genetice sau cauze generate de stilul de viaţă: alimentaţie nesănătoasă, lipsa activităţii fizice, fumat, consum de alcool în exces. Dislipidemiile pot apărea însă şi în cazul diabetului zaharat, al insuficienţei renale sau al hipotiroidismului sau în urma unor anumite tratamente.

Dislipidemiile reprezintă un important factor de risc cardiovascular, ele făcându-şi apariţia de obicei alături de alte afecţiuni precum obezitatea, diabetul de tip II, hipertensiunea arterială. De regulă, dislipidemiile trebuie analizate în cazul fiecărui pacient în parte, întrucât aceleaşi valori pot avea importanţă diferită de la o persoană la alta.

De unde pot cumpăra produsele importate de MED.CO?
Unde pot duce la reparat produsele OMRON?
Cum pot deveni distribuitor sau partener MED.CO?
© S.C. MED.CO S.R.L. 2016 TOATE DREPTURILE REZERVATE

Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Mai multe informaţii.

Acest website foloseşte cookie-uri, atât cookie-uri proprii cât şi cookie-uri de la terţi pentru a furniza vizitatorilor o experienţă mult mai bună de navigare şi servicii adaptate nevoilor şi interesului fiecăruia.

Închide